Nebunia este genialitatea manuirii cuvintelor

Unde m-as plimba prima oara cu bicicleta (rosie)

Alex — Fri, 09 Jul 2010 11:36:18 +0000

Unde m-as da cu bicicleta rosie….
Daca ar fi sa o castig,in primul rand as face un tur al Casei Poporului.Dupa aceea,as pedala pana la Gara de Nord si m-as indrepta spre casa (cu trenul,din pacate,400 km de pedalat….oricat de sanatos ar fi stilul de viata,totusi om sunt si eu).Dar primul drum pe care l-as face cu bicicleta,ar fi la pescuit.L-as lua pe tata de o “aripa”,ne-am urca pe bicicleta si…..la balta scrie pe noi.Desigur,vorbim de trezit la ora 2 dimineata si plecat la 2:30.Aproape 35 de kilometri de drum,numai vai,dealuri (si alte forme de relief).Doar eu si tata,calare pe “motoare” in toiul noptii….a da,si politia de frontiera,daca gresim drumul e posibil sa ajungem in Republica Moldova.Damn,I`m born to be wild.

PS:Luati in considerare ca trebuie sa ajungem si acasa.

Pe asfalt sau pe trotuat? (cu bicicleta)

Alex — Thu, 08 Jul 2010 11:34:19 +0000

In momentul de fata,clar pe asfalt.De ce?Locuiesc intr-un orasel relativ mic,asadar pistele de biciclisti sunt un vis insa chiar daca ar fi sa existe,tare mi-e teama ca degeaba ar fi.In conditiile in care,nu le ajunge un trotuar lat de 2.5 m (masurat de mine),ce sperante sa am de la 2 m?Copii care alearga,batrane care vin de la piata cu carucior din acela cu rotile,si se opresc in mijlocul drumului sa vorbeasca,fiecare cu caruciorul in spate (chiar,o fi vreo conventie in sensul asta?nu de alta dar toate fac la fel),oameni “binedispusi”,prieteni cu Bachus,care “merg pe drumul lor”……si lista ar putea continua.Decat sa joc la ruleta ruseasca,cu pietonii,mai bine,cu masinile care,poate din cauza dimensiunilor orasului,au un oarecare respect fata de biciclisti.DA,mi s-a intamplat sa fiu lasat sa plec primul de la semafor! (o fi fost din cauza ca tipul avea numar de Belgia?)Asadar,in momentul de fata,asfaltul (drumul) castiga.Cand “`om ajunge la capitala”,Dumnezeu cu mila.

Cele 10 porunci (ale biciclistului responsabil)

Alex — Wed, 07 Jul 2010 11:32:32 +0000

1)Fii echilibrat-siguranta celor din spate depinde de tine
2)Fii politicos-odata si odata tot vei avea nevoie de o mana de ajutor
3)Fii atent-e usor sa iti zboare gandurile,dar lucrurile rele se intampla foarte repede.
4)Asteapta-ti randul la coada(semafor)-Nimanui nu ii plac cei care se baga in fata
5)Evidentiaza pericolele rutiere-poti face un bine
6)Nu tipa!-poate fi periculos cand cineva striga din senin “Groapaaaaa!”
7)Tine mainile pe ghidon-vezi regula 1
8)Plimba-te cu prietenii-cand esti intr-un grup,esti dispus sa iti lasi siguranta pe mana unor necunoscuti?
9)Nu scuipa-nimanui nu ii place sa fie scuipat de tipul din fata
10)Nu pedala ca nebunul-daca nu esti Lance sau Cadel,atunci sigur nu pedalezi pentru tricoul galben.Nu e nici un castigator intr-o plimbare.

Cum l-am convins pe tata…

Alex — Tue, 06 Jul 2010 11:31:21 +0000

Cum l-am convins eu pe tata sa mearga cu bicicleta:Timp de 2 saptmani,ma trezeam inaintea lui si ii dezumflam rotile la masina.Cand trebuia sa mearga la servici,bineinteles ca bicicleta mea i se parea marea salvare,in fond,era vorba doar de vreo 20 de minute de mers pe jos.Totusi,cred ca am fost prea convingator,nu de alta,dar a vandut masina pana sa imi iau eu permisul,si acum merge la servici cu BICICLETA MEA!Si asa am ramas si fara masina,si fara bicicleta.:(

Viata pe 2 roti – de la prima bicicleta pana azi

Alex — Mon, 05 Jul 2010 10:09:02 +0000

Prima….
Nu,nu e vorba nici de prima prietena,nici de prima bataie ci,de prima bicicleta.Inca mi-o amintesc…..tocmai intrasem in clasa intai cand,mi-au facut ai mei o surpriza:o bicicleta! Mare(asa mi se parea atunci),albastra si cu bureti pe care scria “Mountain Bike”.Si ce forme avea,si ce linii…ce sa mai,a fost dragoste la prima vedere.Bineinteles ca habar nu aveam sa merg,asa ca,sub indrumarea bunului meu tata,am plecat spre platoul ce avea sa imi fie peste ceva ani,liceul,dar asta e alta poveste.Ei bine,in cel mult o ora,incepusem sa merg foarte bine insa,nu toate pot merge bine:am cazut si mi-am rupt mana.Cat am stat cu mana in gips,ma uitam tot timpul cu jind la ea,si asteptam sa o incalec.Ei bine,timpul a trecut si marea mea iubire mi-a ramas mica,asa ca am trecut la un Pegas.Bicicleta rezistenta,fier masiv,teribil de grea si,cu cadrul din doua parti,prinse la mijloc cu 2 suruburi (tineti minte detaliul asta).Vreo doi ani am colindat calare pe Pegas,pana cand,intr-o zi,un om binevoitor a decis sa ii trebuie jumatate din bicicleta mea.Cum o legasem eu in fata blocului,tipul a desfacut cele doua suruburi si mi-a luat partea din spate.La ce i-o fi trebuit,nu stiu,macar de o lua pe toata.Eh,in fine.A urmat o perioada de cativa ani,in care nu am avut bicicleta.Cateva “amanunte” legate de sanatatea mea,taiau din start din bugetul familiei posibilitatea de a avea una.Intr-o zi,vine la noi un prieten al tatei.Avea o Ucraina,mare (cea mai mare),grea (ingrozitor de grea) si ROSIE.Tare ma mai uitam cu jind la bicicleta aia.Omul,un om adevarat,mi-a spus ca,atunci cand va muri el,bicicleta o sa imi ramana mie.Atunci,am ras,dar peste cateva luni,omul a murit.Si asa a fost,bicicleta mi-a ramas mie,si e aceeasi bicicleta cu care ma simt liber si astazi (cand nu e la tata)

Numele Trandafirului

Alex — Mon, 31 May 2010 20:53:03 +0000

Spre rusinea mea,nu pot fi numit cel mai mare cititor de carti insa,cu ceva timp in urma,mi-a cazut in maini,o carte apartinandu-i lui Umberto Eco:Numele Trandafirului,sau El Nombre De La Rosa.Fiind mai mic si mai inocent(deci nu mai prost),nu pot spune ca am inteles 100% actiunea caci DA,mi s-a parut o carte extrem de grea.Intre timp,am mai crescut,inocenta mi-a mai disparut si tare mi-as dori sa o citesc din nou.Initial,voiam sa va prezint ce am inteles eu din ea,insa o parere venita din partea unui neavizat ca mine,ar stirbi poate din farmecul cartii.
Capodopera o gasiti in “libraria” BuyBooks asa ca,daca sunteti copii cuminti,alegeti-va o carte de acolo,scrieti un post in care sa spuneti de ce v-o doriti si poate,Mos Craciun (varianta de vara) Bobby va va aduce un cupon cu care sa cumparati cartea preferata.

Diversitatea din Romania

Alex — Fri, 14 May 2010 21:03:26 +0000

In Romania locuieste o mare varietate de oameni.Aceasta diversitate imbogateste cultura,economia si societatea noastra.Oamenii adesea se gandesc la diversitatea umana ca la niste grupuri mari,stabilite in functie de rasa,nationalitate,cultura,clasa sociala,(diz)abilitati,preferinte sexuale,religie sau apartenenta politica.Din pacate,aceste grupuri dominante se suprapun peste sute de alte diferente multe dintre ele foarte individuale.Aceste variatii includ preferinte,interese,nevoi,modalitati de a vedea lumea,emotii,opinii,stil de viata,stil de comunicare,stagii de dezvoltare,nivel de toleranta,sanatate si multe multe altele.Dintre toate aceste criterii care ne diferentiaza unii de altii,as vrea sa vorbesc despre cei de o alta nationalitate.

Romania este o tara unde sunt prezenti oameni din toata lumea.Traim si muncim impreuna.Asta e ceea ce imi place in legatura cu diversitatea.Cand vad oameni de o alta rasa,cu o alta cultura,am o stare de bine.Un sentiment ca sunt diferit dar totusi important.Ajungem sa le cunoastem trairile iar ei pe ale noastre.Diversitatea nu este provocarea noastra,ci o binecuvantare.Este unul din cele mai frumoase lucruri din Romania.Avem sansa sa invatam lucruri bune din culturile lor si sa le aplicam in viata noastra.Ca un exemplu…In Romania sunt multe restaurante cu specific strain,deschise pentru a ne servi nevoile.Ar fi plictisitor daca am manca mancare romaneasca tot timpul.Sunt restaurante chinezesti,thailandeze,italiene…astfel incat poti manca mancarurile preferate fara a calatori in alta tara.Daca nu ar fi diversitatea,am fi prizonierii stupiditatii si ai egoismului.Trebuie sa ne deschidem tara,inimile,pentru a putea explora si pentru a ne impartasi cultura cu toate tarile pamantului.Asta e ceea ce ne defineste:DIVERSITATEA

Alex — Mon, 05 Oct 2009 20:31:08 +0000

In noapte stau purtat de-un val…
Aud in infinit cantul unei melodii de neoprit
Iar gandul meu plecat e linistit
Tot pleaca insotit de rauri reci cu unde fine
Visele mele plutesc peste coline…

Cuprins de liniste mai stau un pic iar,
Dintr-o clipa totul dispare decis ca de-un zar,
Am visat ca traiesc in basmul meu iar,
Totul s-a dus in zadar

Ma ridic, ma duc la geam…
Stau, ma-ntreb si cred ca visul e insa-si viata
Gandesc ca idealurile sunt una si realitatile sunt alta
Poate alta e viata luminata si vazuta prin geam…

Deschid fereastra privind la vise
Viata e vis…
Poti face o groaza de lucruri in vis
Bucurii, fericiri sau numai triste

Visul acesta e realitate fara limite
Poti pune vise peste vise dar greu pot fi construite
Esti, poate, vei fi vanator de vise
Esti, poate, vei fi vanzator de vise

Vad si cred ca vezi ca-n acest vis al nostru
Nu poti sa scapi de mine sau eu de tine
Caci asta e destinul nostru
Vedem destine ce nu-s ca mine sau ca tine…

Traim in visul nostru, distinge asta sufletul nostru,
Se sting vise ce-si pierd din stralucire
Valoarea lor piere in nestire
Vise pierdute…ca mine si ca tine.

Alex — Mon, 05 Oct 2009 20:29:06 +0000

In timp el s-a ridicat,
Un salcam batran si-nalt
Tot si-a facut scari si a sperat
De ce nu pot atinge cerul? El s-a intrebat

Mainile le-a intins si sta in loc
Solitar sta langa bloc
Doar vantu-l pedepseste cu plecaciuni
Crengile magaie fereastra-mi spunand rugaciuni…

Acu, in anu’ asta, e plin de viata
Din glasul florilor se raspandesc unde de dulceata
Ca o ata se-ntind fire de ceata
Se lasa parfum… naste un zambet pe fata

Gandesc sa-mi iau un bun calmant
Mierea de salcam un miracol al naturii
Alaturi frunzii stau ciorchini de struguri
Atarna de parca-l plang pe cel plecat

Privind aceste flori din departare crezi ca-i zapada
Sper sa treaca timpuri sa mai vad aceasta alba podoaba
Mult nu mai e, voi intalni alta mireasma…
Sus in Copou, un alt loc de viata.

Alex — Wed, 30 Sep 2009 17:13:43 +0000

Sa tin eternitatea intr-o zi si o clipa in mana, sa privesc apusul si sa nu ma gandesc la nimic, sa zbor, dar sa nu cad si sa inot, dar sa nu ating apa. Sa nu fiu eu, ci o imagine pentru ca imaginile nu sufera, nu au sentimente. Nu suntem reali. Suntem imagini. Suntem altceva. Suntem neant, dar treptat devenim realitate. Devenim ceva mai presus de cuvinte, de inchipuri. Devenim oameni.

Nu stiu din ce suntem formati. Particule? Nu. Suntem dragoste, suntem natura, suntem neant. Poate vad lucrurile altfel decat voi, acei putini care citesc aceste randuri, dar parerea mea nu se va schimba. Nu vreau sa-mi alung temerile, ci sa le inving, nu vreau sa merg impotriva vantului, ci ea sa fie prietena mea si sa ma ocoleasca suav…

Sunt unele lucruri pe care nu vreau sa le inteleg si unele pe care nu pot sa le inteleg. Uneori sunt o furtuna alteori o aidere; un vis frumos sau un cosmar. Privesc aceasta problema din diverse unghiuri. Unul mai ascutit ca celalalt. Poate nu exista unghiuri. Poate nu exist eu.

De data aceasta eu vreau sa fiu stapanul vietii mele. Sa hotarasc singur ceea ce este bine, ce nu. Sunt o proiectie a ceea ce vor EI sa fiu sau a ceea ce iubesc? De fapt eu iubesc prea putine lucruri…

Adevaratele poezii incep cand cuvintele se termina, cand sunt inlocuite de sentimente. In mana unui pictor salasuieste instrumentul ce da viata culorilor si formelor abstracte. Un muzician creeaza acel lucru mirific numit sunet al carui glas este dat de un arcus, iar unui scriitor nu-i ramane decat un pergament gol in fata. Un pergament pe care trebuie sa-l umple cu sentimentele sale. Niste randuri prin care sa poata vedea ca printr-o oglinda intreaga existenta cuprinsa intr-o inlantuire numita poezie. Este nevoie de mult mai mult decat un creion.

Un scriitor adevarat isi foloseste mintea, dar in primul rand inima ca instrument de slova. El gandeste cu inima. Acolo se nasc sentimentele si prin urmare poezia. Dar ce este cuvantul de fapt? Noi il folosim pentru a comunica, pentru a transmite, pentru a crea. Ca si acum. Si eu incerc sa creez, dar cuvintele raman niste simple litere pe o foaie alba. Conteaza profunzimea lor, sa intelegi un suflet ce le-a folosit in necesitatea de a se face auzit. Si atunci, cand vei trece de oglinda, vei descoperi o alta lume. Lumea in care totul capata un sens, o culoare, o muzicalitate. Toate se impletesc si au un sens rasunator in sufletul tau. Pentru ca mintea doar a deslusit caracterul in sine.

O persoana care stie sa manuiasca cuvintele nu-si permite sa fie controlata de acestea. Astfel te limitezi. Scriitorul, insa, este deosebit printr-un lucru de celilalti oameni. El are niste ochelari prin care vede altfel viata si o interpreteaza in modul sau unic. Acesti ochelari nu se cumpara de la magazinul de la colt pe diverse sume de bani. Nu. Este un har divin. Cititorii au mult de lucrat si in incercarea de a patrunde in “lumea oglinzii” multi esueaza. La fel de multi nu prind adevaratul sens pe care poetul il schiteaza.

Cateodata am senzatia ca mari artisti ar trebui sa-si scrie cate un dictionar explicativ, comentarii sau cel putin un indiciu pentru ca urmasii sau doar admiratorii sa desluseasca adevaratul inteles al artei. Sa inteleaga un mister adanc sau o ironie ce se ascunde cu timiditate in spatele unei metafore bine concepute. Poate o gluma cu tenta mai tragica sau pur si simplu un simbolism cu doua fete.

Oricum unii au o alta putere de interpretare. Unii nu vad in departare.